Biserica şi centrul de prevenţie
Asa cum biserica se ocupa de suflet, preventia trebuie sa se ocupe de trup. Daca Dumnezeu, in puterea-I nelimitata, salveaza tocmai sufletele celor pacatosi, adica a acelor cu "cancer sufletesc", medicina, datorita limitelor ei, nu reuseste sa-i salveze pe cei cu cancer trupesc.
Pe acest fundal, preventia oncologica, prin descoperirea precoce a bolii si mentinerea starii de sanatate cu ajutorul educatiei si examenelor periodice, apare ca un partener obligatoriu al omului constient.
Medicul din preventie (alaturi de cei cu care lucreaza) nu este un medic obisnuit, pentru ca nu trateaza pacienti obisnuiti. Bolnavul de cancer, aproape in toate cazurile, se intoarce catre Dumnezeu. Daca medicul nu consuna sufleteste cu pacientul si ii ofera o medicina nuda, dezbracata de elementul spiritual, se creeaza un act medical steril, deseori deficitar chiar din punct de vedere medical, iar pacientul ramane vindecat sau nu trupeste, dar schilodit sufleteste.
Disperarea omului suferind, tradusa in recunoasterea puterii divine, aduce cu sine, de multe ori, reorientarea familiei sale catre Biserica. Totodata, prin contactul cu imbolnavirea unui om drag lor, membrii familiei descopera ca preventia, prin responsabilizarea individului sanatos, reduce simtitor riscurile aparitiei si ale amplificarii dramatice a bolii canceroase.
Un important segment al populatiei, format din oameni aparent sanatosi, fara experienta proprie sau mediata cu cancerul, este, in tara noastra, ignoranta sau trufasa in ce priveste normele de mentinere si control constant al starii de sanatate, adica obiectul preventiei. Tinta centrului de preventie este tocmai omul sanatos, care poate invinge boala, prin cunoasterea ei, inainte de declansare. Omul care accepta preventia traieste in prezent si are, astfel, responsabilitatea viitorului sau si a familiei lui, aflandu-se in postura celui care sporeste numarul talantilor, si nu a aceluia care-i ingroapa.
In spital, medicul incearca, si nu reuseste, deseori, sa vindece trupul. In Biserica, preotul incearca sa vindece sufletul. In centrul de preventie se incearca schimbarea atitudinii omului-medic fata de omul- pacient si cea a omului-pacient fata de starea lui de sanatate. Aici, omul-medic, puternic profesional, devine un partener adevarat al omului-pacient (bolnav sau sanatos) doar daca intelege ca pentru omul bolnav nu trebuie sa fie numai vindecator trupesc, ci si sufletesc, iar pentru cel sanatos un invatator in ceea ce priveste mentinerea starii de sanatate.
Am fi onorati sa va alaturati noua, in efortul de a spiritualiza medicina, prin centrele de preventie oncologica.
